Cum să vorbești despre bani cu celălalt părinte fără încă o ceartă
Costurile comune pot redeschide certuri vechi. Un mod mai calm de a vorbi despre bani atunci când copiii trăiesc în două case.
De RelationQPublicat 7 min de citit
O excursie cu școala, ghete noi de fotbal, o factură de la dentist. Costul în sine poate fi simplu, dar să-i ceri celuilalt părinte să-și plătească partea adesea nu este.
Un părinte poate simți că trebuie mereu să alerge după bani. Celălalt se poate simți pus la îndoială, presat sau pus în fața unor decizii cu care nu a fost niciodată de acord. Și, înainte să-ți dai seama, un mesaj despre 40 € a devenit încă o discuție dificilă.
Nu veți fi de acord cu fiecare cheltuială și nici nu e nevoie. Ce ajută este un mod corect și previzibil de a gestiona costurile, ca să rămână mai puține decizii de negociat de la zero.
De ce discuțiile despre bani se aprind
După o separare, banii pot avea o încărcătură mai mare decât suma despre care e vorba. O cerere de a împărți o factură poate aduce la suprafață întrebări ca acestea:
- Plătesc mai mult decât partea care mi-ar reveni în mod corect?
- De ce nu m-a întrebat nimeni înainte să se facă rezervarea?
- Înțelege celălalt părinte cât îmi permit?
- Mereu eu trebuie să organizez și să plătesc totul?
- Pot avea încredere că vom respecta ce am stabilit?
Uneori, aceste griji vin din dezacorduri vechi. Alteori, din presiuni actuale, din venituri diferite sau din așteptări care nu au fost niciodată clarificate. Niciunul dintre părinți nu trebuie să fie nerezonabil pentru ca discuția să meargă prost, de aceea ajută să separi cheltuiala din fața ta de tot ce mai aduce ea la suprafață.
Află ce acoperă înțelegerea pe care o aveți deja
Înainte să discutați o cheltuială în plus, verifică ce acoperă deja înțelegerea privind pensia de întreținere a copilului. Unele familii au un acord privat; altele au unul stabilit printr-o instituție a statului sau de o instanță. Ce se consideră cheltuială comună și cum trebuie plătită depind de legile și acordurile care se aplică în cazul tău.
O excursie cu școala sau o factură medicală pot fi deja acoperite, așa că nu presupune că trebuie împărțite separat. Dacă ai dubii, întreabă serviciul oficial pentru pensia de întreținere din țara ta, un avocat calificat în dreptul familiei sau un mediator familial. Sugestiile de mai jos sunt pentru coordonarea de zi cu zi și nu înlocuiesc obligațiile legale sau înțelegerile oficiale.
Stabiliți regulile înainte să vină următoarea factură
Deciziile sunt mai ușoare când nimeni nu așteaptă o plată urgentă. Dacă e sigur și practic să cooperați, gândește-te la un scurt acord scris care să răspundă la cinci întrebări:
- Ce cheltuieli sunt comune? Separă ce acoperă contribuția obișnuită pentru întreținere de ceea ce, eventual, are nevoie de o discuție separată, cum ar fi excursiile cu școala, activitățile, uniformele, tratamentele medicale sau echipamentele.
- Cum le veți împărți? Unor familii le merge bine împărțirea în mod egal. Altele împart în funcție de venit, de cât își permite fiecare părinte sau de tipul cheltuielii. Alegeți o înțelegere corectă pentru situația voastră și care respectă eventualele cerințe legale.
- Ce costuri au nevoie mai întâi de acord? Stabiliți o sumă peste care discutați amândoi o cheltuială care nu e urgentă înainte ca vreunul dintre voi să se angajeze la ea și hotărâți cum gestionați costurile urgente sau necesare când nu e timp să întrebați.
- Cum vor funcționa plățile? Hotărâți cum vă trimiteți bonurile și chitanțele, când trebuie făcute rambursările și unde păstrați evidența. Un document comun sau o conversație de mesaje doar pentru asta poate fi de ajuns.
- Când o veți revizui? Nevoile copiilor cresc, veniturile se schimbă, iar activitățile devin mai scumpe. Alegeți un moment potrivit ca să vă uitați din nou peste ea, cum ar fi începutul unui an școlar sau o schimbare mare de situație.
Acordul nu trebuie să fie complicat, doar suficient de clar încât amândoi să știți la ce să vă așteptați.
Cum să aduci în discuție o cheltuială neprevăzută
Când apare un cost despre care nu ați vorbit, păstrează mesajul factual și concret:
Explică cheltuiala
„Excursia cu școala costă 60 €, iar plata trebuie făcută până pe 3.”
Trimite detaliile
„Uite informațiile de la școală.”
Amintește de acordul vostru, dacă aveți unul
„Am stabilit să împărțim în mod egal excursiile cu școala.”
Formulează o cerere clară
„Ai putea să-mi trimiți 30 € până pe 1?”
Astfel, celălalt părinte are tot ce îi trebuie ca să răspundă, fără să aibă mai întâi o critică la care să reacționeze. Dacă cheltuiala nu a fost stabilită dinainte, întreabă dacă și cum ar trebui împărțită și nu prezenta împărțirea pe care o preferi drept o obligație.
Alte câteva lucruri pe care le-ai putea spune, pentru un cost asupra căruia nu v-ați înțeles, o sumă pe care nu ți-o permiți, dorința de a afla din timp și o plată care a sosit:
- „Încă nu ne-am înțeles în privința asta. Putem hotărî cum procedăm înainte de termenul de plată?”
- „Luna asta nu-mi permit suma asta. Putem găsi altă variantă?”
- „Discut cu plăcere costurile comune, dar aș vrea să ne punem de acord înainte să facem rezervări pentru activități care nu sunt urgente.”
- „Mulțumesc, am primit banii.”
Mesajele nu trebuie să fie calde sau lungi. E suficient să fie clare și respectuoase.
Când nu sunteți de acord asupra a ce e corect
Chiar și cu un plan scris, uneori nu veți fi de acord. Un părinte vede o activitate ca fiind esențială; celălalt o vede ca opțională sau prea scumpă. Să vă certați despre cui îi pasă mai mult rareori rezolvă ceva. E mai util să identificați exact unde e diferența:
- E vorba despre dacă cheltuiala e necesară?
- E vorba despre cât își permite fiecare dintre voi?
- E vorba despre faptul că nimeni nu a întrebat dinainte?
- Împărțirea propusă contrazice un acord existent?
Odată ce știți despre ce e de fapt dezacordul, puteți discuta acea decizie. Pentru o cheltuială care nu e urgentă, ați putea alege o variantă mai ieftină, ați putea aștepta sau ați putea stabili o altă împărțire. Cheltuielile necesare și plățile obligatorii prin lege trebuie gestionate conform obligațiilor care se aplică, nu amânate pentru că nu sunteți de acord. Dacă ajungeți mereu în impas, un mediator familial vă poate ajuta, acolo unde medierea este potrivită și sigură.
Ține copiii departe de dezacord
Copiii pot observa stresul financiar, dar nu ar trebui să gestioneze dezacordurile părinților. Pe cât posibil, nu-i cere unui copil să transmită cereri de plată, să explice de ce nu au venit banii sau să ia partea cuiva în privința celui care ar trebui să plătească și încearcă să nu-l lași să se simtă responsabil pentru o dispută legată de o activitate. Vorbește despre plăți direct cu celălalt părinte sau printr-un canal stabilit de amândoi. Dezacordul este treaba adulților.
Când banii sunt folosiți pentru control
Nu orice conflict legat de bani este un dezacord obișnuit. Reținerea banilor pentru a pedepsi pe cineva, condiționarea plăților de un contact nedorit, amenințările sau folosirea dependenței financiare pentru a controla o altă persoană pot fi semne de abuz financiar sau de control coercitiv. O formulare mai bună nu va face o astfel de interacțiune mai sigură.
Nu trebuie să negociezi direct cu cineva care te amenință sau te controlează. Consilierea juridică, un serviciu de sprijin pentru victimele violenței domestice sau un alt specialist potrivit te pot ajuta să înțelegi ce opțiuni mai sigure ai. Dacă ai motive de îngrijorare legate de siguranță, pune siguranța ta și binele copiilor tăi înaintea unei înțelegeri informale.
Schimbarea mică ce contează
Nu veți fi mereu de acord. Dar cu așteptări mai clare, înțelegeri realiste și câteva limite în felul în care vorbiți, o factură neprevăzută are mai puține șanse să devină o ceartă despre toată relația, iar următoarea discuție poate fi puțin mai ușoară.
